Arhivele extraterestrilor, part.2 - discurile Dropa

Povestea discurilor de piatra Dropa este foarte controversata. Chiar si in prezent, dupa mai bine de 57 de ani, sunt aduse argumente in favoarea sau in defavoarea acestei istorisiri.
Totul a inceput in anul 1955 cand in presa vest germana circula un articol din care rezulta descoperirea in Tibet a unor morminte si pietre ciudate. De la acea data povestea a suferit numeroase adaugiri si denaturari fiind preluata si readaptata de diversi autori ale caror intentii ar putea fi puse acum cu usurinta la indoiala.
In anul 1934 o echipa de cercetatori antropologi chinezi au efectuat  o expeditie in Tibet intr- o regiune numita Baian Kara-Ula, pe teritoriul triburilor Drupa si Ham.

Motivul expeditiei fiind cercetarea particularitatilor neobisnuite pe care le prezentau membrii acestor triburi, respectiv acestia erau de statura foarte mica, cu pielea de culoare galbena si capul anormal de mare. In aceasta zona cercetatorii au descoperit cavitati sapate in munte inautru carora se aflau randuite mai multe morminte din piatra.
Ceea ce a atras atentia oamenilor de stiinta au fost cateva deschizaturi executate in peretii grotelor ale caror suprafete se prezentau extrem de fine si de precise, ca si cum roca ar fi fost taiata si prelucrata cu un instrument modern asemanator laserului.
De asemenea pe peretii cavernelor  au fost descoperite desene rupestre ce reprezentau soarele, luna si stelele precum si cateva obiecte zburatoare ciudate ce pareau ca se indreapta in deriva spre munti.

Uimirea cercetatorilor a fost si mai mare atunci cand au deschis unul dintre morminte si au constatat ca inauntru se afla ramasitele unei fiinte umanoide, ce depasea cu putin 1 metru, iar capul acestei creaturi era disproportionat de mare. Unul din cercetatori a emis imediat ipoteza ca ceea ce se gasea in mormant era de fapt scheletul unei gorile de munte, dar in nici o cultura antica tribala de pe teritoriul Chinei sau al Tibetului gorilele de munte nu au fost intr-atat de venerate incat sa li se pregateasca cu atat de multa truda morminte sapate in piatra.
In cursul sapaturilor care au urmat au fost descoperite nu mai putin de 716 discuri prelucrate dintr-o piatra foarte dura, bogat metalizata.

Discurile aveau o forma rotunda si erau prevazute cu un orificiu sau o cavitate in mijloc, semanand intr-o anumita masura cu discurile de patefon.

Aduse la Pekin un anume profesor chinez Tsum Um Nui alaturi de o echipa formata din cativa specialisti au cercetat in mod amanuntit obiectele circulare descoperite. Ei au constatat cu ajutorul unei lupe puternice faptul ca acestea erau gravate cu o serie de semne ce parea sa fie un soi de scriere nemaiintalnita pana atunci. Scrierile erau dispuse pe disc in santuri ce descriau o forma spiralata. Santurile porneau de la orificiul central al discului si se indreptau spre marginea acestuia.
Vreme de douazeci de ani profesorul  Tsum Um Nuia alaturi de echipa sa au depus eforturi impresionante pentru a descifra scrierea ciudata de pe discuri.

Scrierile au dezvaluit o istorie foarte intriganta pentru cei mai multi cercetatori. Intratat de intriganta incat  Academia de Preisto­rie din Pekin a ezitat sa-si dea acordul pentru publicarea rezultatelor obtinute de catre profesorul chinez.
Si aceasta pentru ca scrierile faceau referire la o rasa de extraterestrii, numita Dropa, care in urma cu aproximativ 12000 de ani in urma au aterizat in muntii Tibetului, sosind in vehicule spatiale.
Unul din texte suna cam asa: „Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de zece ori, pînă la răsăritul soarelui, bărbaţii, femeile şi copii s-au ascuns în peşteri. Pînă la sfîrşit, ei au înţeles semnele şi au înţeles că de această dată Dropa veniseră cu intenţii paşnice...“
Iar alte texte faceau referire la tribul Ham ce deplangea soarta acestor straini care, dupa ce s-au prabusit si au fost macelariti partial, nu au mai avut suficiente resurse, pentru a-si repara aparatele de zbor si a se intoarce acasa.
Intrigati de descoperirea chinejilor oamenii de stiinta rusi au solicitat omologilor lor sa le fie expediate la Moscova cateva discuri in vederea cercetarii.
Odata ajunse in capitala rusa cercetatorii rusi au procedat la examinarea compozitiei materialului din care erau confectionate discurile. In urma studiilor au stabilit cu certitudine ca discurile contineau cantitati insemnate de cobalt, precum si un alt metal necunoscut pana atunci.
Cercetarile rusilor nu s-au oprit aici, ei au supus discurile la diferite teste in urma carora s-a descoperit un fel de vibratie de un anumit ritm pe care obiectele antice il emiteau, ca si cum ar fi continut o serie de informatii; similar cu discurile de memorie magnetica sub forma de hard disk drive, din oricare PC. Rusii au concluzionat ca pietrele au constituit candva o parte din componentele unui sistem electric.
Se spune despre Tsum Um Nui ca intr-atat de mult a fost ridiculizat de comunitatea stiintifica de atunci incat s-a autoexilat in Japonia, unde a trait in anonimat pana la moarte.
Insa si alti autori au facut referire la lucrarea sa, cum ar fi profesorul Vyatcheslav Saizev, din cadrul Institutului de Literatura al Academiei de Stiinte a URSS, in articolele sale aparute in anul 1967 in revista „Sputnik” si „Nauka i Religiia”, precum si scriitorul David Gamon, in cartea sa „Sungods in Exil” din 1978, caruia i se atribuie si cea mai mare parte din denaturarea acestei istorisiri.  David Gamon fiind un simplu speculant ce a fost atras la acea data  de succesul cartii „Carele Domnului” a lui Erich von Daniken, din 1968. Ulterior Gamon a recunoscut ca a contopit o intamplare reala, culeasa din revistele de stiinta sovietice, cu unele scrieri SF din care s-a inspirat.
Pentru a separa adevarul de fictiune trebuie sa ascultam si de contra-argumente, cum ar fi:
- Membrii triburilor Dropa si Ham nu au fost niciodata neobisnuiti fata de majoritatea populatiei tibetane, asa cum ar fi fost descrisi in unele scrieri, mici de statura si cu o forma a capului anormal de mare. Dimpotriva atat Dropa cat si Ham au furnizat armatei tibetane soldati foarte vigurosi si voinici, intrucat ocupatia lor principala este de pastori.
- Nu exista inregistrat nicaieri in China un fost profesor pe numele de  Tsum Um Nui. De altfel nici macar numele nu este unul chinezesc ci pare mai degraba un nume japonez adaptat la pronuntia si scrierea chineza.
- Discurile Dropa par sa fi disparut complet. Ele ar fi trebuit sa se regaseasca in muzeele din China, insa in prezent nicaieri in lume nu au fost descoperite aceste dovezi. Tot ceea ce se stie despre discuri sunt anumite fotografii facute de diverse persoane, precum si din descrierile autorilor care au abordat acest subiect.  Insa in timp ce discurile sunt descrise ca obiecte avand un diametru aproximativ de 30 de cm, in fotografii aceste discuri par a fi cu mult mai mari. Mai mult decat atat in nici o fotografie nu se pot vedea santurile spiralate formate de scrierea misterioasa.
- Este greu de crezut ca un profesor, fie el si exceptional, ar fi reusit sa traduca un text scris intr-o limba cu totul necunoscuta, intrucat majoritatea scrierilor ce au putut fi descifrate s-au raportat la dialectul anumitor popoare, acestea pastrandu-se in anumite forme familiare (cum ar fi scrierile sumeriene, sau hieroglifele egiptene).
Chiar si cu aceste contra-argumente sunt destule persoane ce nu renunta la ideea existentei discurilor Dropa, sustinand o teorie a conspiratiei prin care atat Rusia cat si China incearca in prezent stergerea oricaror dovezi cu privire la cercetarile efectuate pana in prezent, intrucat informatiile continute de catre aceste artefacte le pot aduce un imens avantaj tehnologic in fata unor puteri rivale cum ar fi S.U.A. Pana una alta subiectul Dropa s-a transformat intr-un fel de Roswell asiatic.