Biocombustibilul - mit sau realitate?

Baza biocombustibilului este uleiul fie el vegetal, de soia, de palmier sau de rapita. Din aceste uleiuri se pot obtine esteri metilici prin diverse procese de prelucrare. Esterii se pot obtine insa si din grasime animala.  In legislatia tarilor europene exista diferite prevederi legate de standardele si normele pe care producatorul trebuie sa le indeplineasca cu privire la calitatea acestui tip de combustibil.

Biocombustibilul spre deosebire de combustibilul fosil incepe sa-si schimbe proprietatile la temperaturi situate sub 0 grade C, motiv pentru care acesta se combina cu diversi aditivi ce cresc rezistenta la inghet.
Poate fi folosit pe orice motor de tip diesel. Bio-dieselul (cum mai este denumit) poate fi combinat in orice proportie cu combustibilul fosil sau poate fi folosit simplu, ca si combustibil alternativ. Puterea motorului va fi insa scazuta cu pana la 20%.
Probleme pot sa apara daca biocombustibilul nu a fost filtrat suficient de bine sau daca procesul de filtrare nu a fost urmat de un  proces corect de eliminare al apei. Pentru folosirea biocombustibilul se recomanda montarea unor sisteme de filtrare imbunatatite.
Ceea ce starneste interesul pentru acest tip de combustibil alternativ este pretul semnificativ mai mic pe care il implica costurile de productie; produsul finit ajungand la un pret de piata de pana in 3 RON/ litru.
In ce priveste poluarea este drept ca o data ce motoarele folosesc doar biocombustibil sunt reduse cu 100% atat emisiile de bioxid de carbon cat si cele de bioxid de sulf, iar funinginea este redusa pana la 40 %.
Mai multi cercetatori si-au exprimat indoiala cu privire la calitatile antipoluante ale biocombustibilului, intrucat daca pe sosele noxele sunt reduse la minim, totusi, in procesul de prelucrare al uleiului, sunt eliberate in atmosfera cantitati uriase de substante nocive care echivaleaza poluarea produsa de motoarele ce folosesc in mod obisnuit combustibili fosili.