Controlul populatiei

In curând politicile în domeniul planificării familiale îşi vor pune din ce în ce mai pregnant amprenta asupra vieţii familiale.

Nu demult, într-un raport al Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie, se arăta că până la sfârşitul acestui secol populaţia pe Terra va ajunge la 15 miliarde de locuitori, adică cu mai mult de jumătate din populaţia actuală(estimată deja la 7 miliarde). Este de la sine înţeles că vor urma politici din ce în ce mai drastice pentru ţinerea sub control a naşterilor si care se vor desfasura în mai multe ţări ale lumii, posibil în toată Europa. De exemplu, în China unde populaţia ţării reprezintă o cincime din populaţia lumii există Legea “copilului unic”  valabilă atât pentru cetăţenii din mediul rural cât şi pentru cei din mediul urban, cu excepţia a 11% din populaţie reprezentând minorităţile naţionale. Respectiv, în mediul rural populaţia are dreptul la cel mult doi copii dacă primul copil este o fată, iar în mediul urban populaţia are dreptul la un singur copil. Părinţii care încalcă prevederile acestei legi devin pasibili de o amendă echivalentă cu salariul mediu anual din China.
Chinezii nu vor fi cei mai fericiţi oameni ai planetei întrucât vor face cât mai curând cunoştinţă cu probleme de ordin social şi economic, cum ar fi aproximativ 38 de milioane de bărbaţi ce vor rămâne fără neveste şi deci fără urmaşi sau fraţi care să-i susţină la bătrâneţe, ori cu mult nedoritul fenomen de îmbătrânire al populaţiei, ce se va accentua într-atât de mult încât, datorită lipsei numărului necesar de angajaţi(vreo 400 de milioane), sistemul de pensii va riscă să se prăbuşească. Oare calmul proverbial al chinezilor va face faţă şi acestor grele încercări ? Să ne ferească Dumnezeu de contrariu.
Este greu de imaginat că o astfel de politică s-ar putea desfăşura cu succes şi într-o ţară europeană fără să avem parte de revolte de natură religioasă sau de întărirea manifestărilor xenofobe şi rasiste.