Planeta misterioasa - Marte

Marte este cea de-a patra planetă a sistemului solar (planeta noastra fiind a treia ). Distanţa medie faţă de soare este de 142 milioane mile, distanta de periheliu 128.600.000 mile, distanta de afeliu 160 milioane mile, iar distanţa faţă de pământ variază de la 36 milioane mile (58 milioane km) la peste 250 de milioane de mile (403 milioane km).

Un drum dus până la Marte durează între 6 şi 9 luni. Iar o expediţie cu echipaj uman dus întors ar costa aprox. 282 miliarde de lire sterline, după unele calcule şi planuri făcute de specialiştii NASA. Costul uriaş fiind şi principalul impediment pentru o viitoare expediţie cu echipaj uman.
Marte (planeta roşie)  are o atmosferă alcătuită din aproximativ 95% dioxid de carbon, cu mici cantităţi de azot, argon şi oxigen. Presiunea atmosferica variază de la 0,5% la 1% faţă de cea a Pământului. Temperaturile de suprafaţă sunt în intervalul -30F la 200F.
În cea mai mare parte Marte are nori ce conţin apă îngheţată şi cantităţi de dioxid de carbon îngheţat. Furtuni de praf apar pe Marte. Planeta are două calote polare, formate din straturi subţiri de apă îngheţată şi dioxid de carbon îngheţat. Calotele polare se extind şi se micşorează în funcţie de anotimpurile marţiene.
La suprafaţa planetei se află cratere mari şi zone întinse cu cruste, probabil foarte vechi, precum şi o vale a rifturilor (Vallis Marineris) ce se întinde pe aproximativ 5000 km lăţime şi are aproape 10 km adâncime. Se mai pot observa semne extinse de eroziune provocate de apă, canale şi câmpii ce par să fi fost acoperite de apă. Cu toate acestea nu s-a descoperit existenta lichidului vital pe suprafaţa planetei, însă există suficiente dovezi pentru a formula o ipoteză prin care Marte, cu sute de milioane de ani în urmă, ar fi fost o planetă albastră, acoperită de ape.
Din punct de vedere geologic Marte este mult mai puţin activ decât Pământul. Judecând după eroziunea craterelor, ultimele activităţi au avut loc acum câteva sute de milioane de ani. Unul dintre vulcanii săi, Nix Olympica sau Olympus Mons, este de 500 km în diametru şi de peste 20 km înălţime.
Planeta roşie a fascinat şi continuă să fascineze imaginaţia oamenilor ea fiind cea mai apropiată planetă de Tera şi unde conform noilor dovezi apărute se presupune că ar exista viaţă, fie ea şi doar sub formă de organisme simple.
Încă din secolul al XIX - lea astronomii care observau planeta roşie prin instrumentele de la acea dată au crezut că văd canale artificiale de irigaţii create de fiinţe inteligente.
Este îndoielnic faptul că viaţa ar putea evolua pe Marte, în condiţiile actuale. Se crede insa ca unele organisme simple ar putea sa existe acolo, dacă în trecut viaţa a existat pe Marte, iar în urma unui presupus cataclism planetar să fi supravieţuit prin adaptarea la condiţii mai severe. În anumite părţi ale planetei au fost identificate, în imaginile luate din spaţiu de sondele Viking, posibile zone care să ofere condiţii propice de susţinere a vieţii.  Site-urile alese pentru aterizarea sondelor au fost insa pentru siguranţă şi nu sunt cele mai probabile locuri pentru a căuta viaţă.
În 1997, un meteorit marţian a fost descoperit în Antarctica iar în urma cercetării lui s-a ajuns la concluzia că prezintă posibile dovezi de viaţă marţiană, respectiv organisme simple fosilizate.

Tocmai aceste ipoteze şi presupuneri alimentează imaginaţia pământenilor, neexistând limite în a aborda şi dezvolta la nesfârşit un subiect fie el şi aproape nesemnificativ.
Astfel că în iulie 1976, Viking Orbiter 1 a capturat imagini ale regiunii Cydonia de pe Marte, ca parte a procesului de căutare în vederea descoperirii de potenţiale locuri de debarcare pentru Viking Lander 2. La data de 25 iulie 1976, acesta a fotografiat şi o regiune de-a lungul unei porţiuni abrupte ce separă mai multe cratere. Printre fotografii a fost şi una ce semăna cu  o faţă umană.

Odată publicată această fotografie ziarele din întreaga lume vuiau despre ştirea conform căreia pe Marte se află o sculptură imensă ce reprezintă un chip de om. Şi nu a fost de ajuns. Vânătorii de senzaţional au cercetat mai atent fotografiile capturate în zona unde se afla chipul şi au descoperit că nu departe de această imensă sculptură se aflau şi vreo câteva piramide, formând astfel împreună un oraş antic, vechi de milioane de ani, rămăşiţele unei civilizaţii umane de pe Marte, făcându-se diferite comparaţii între piramidele egiptene sau cele mayaşe şi presupusul oraş antic de pe Marte.
Ulterior, în urma trimiterii de noi sonde cu echipament mult mai performant decât cel aflat pe  Viking, s-au luat imagini amănunţite asupra întregii suprafeţe a planetei Marte. Spre totala dezamăgire a entuziaştilor acea sculptură enormă, reprezentând un chip, nu mai apărea în noile imagini, iar în locul presupusei sculpturi găsindu-se doar o formaţiune simplă de munţi şi văi. Concluzia care s-a tras a fost că acel chip a apărut doar ca efect al căderii umbrei pe formaţiunile stâncoase din acea zonă, fiind doar o iluzie optică.
Cu toate acestea, lămuririle nu au fost de ajuns pentru a cuminţii anumite spirite care au continuă să se agite cu înverşunare atunci când se punea în discuţie subiectul Marte.
Sonda spaţială  Mars Odyssey Orbiter 2001 a făcut şi ea o imagine foarte bună, de asemenea în zona Cydonia, din care s-au înfruptat din plin cu utopii cei mai mulţi dintre foştii păcăliţi. Ea reprezintă tot un fel de sculptură gigant pe care se pot distinge elementele unei feţe umane cum ar fi o faţă cu frunte, nas, ochi, gură, bărbie, gât, urechi, având profilul supradimensionat al unei femei tinere.

Făcându-se asemuiri între planeta Marte şi platoul Marcahuasi (Peru) discuţiile pe seama acestui chip continuă şi în ziua de azi.
Nu de mult, după lansarea softului pentru calculator Google Mars, unul din exploratorii împătimiţi ai acestei aplicaţii s-a prezentat la televiziunile de ştiri afirmând, nici mai mult nici mai puţin, că a găsit dovezile existenţei vieţii extraterestre pe Marte. Dovada fiind o altă presupusă sculptură gigantică, ce reprezenta capul unui bărbat cu gât, din profil stânga, respectiv era imaginea unei persoane uşor supraponderale, fără păr, din care se distingea urechea şi conturul feţei respectiv bărbia, nasul, gura şi ochiul.

Ulterior s-a demonstrat că această „descoperire tulburătoare” nu este de fapt decât un crater, unde imaginea unui chip de bărbat s-a format ca urmare a poziţiei umbrelor şi a luminii rezultând la fel ca şi în cazurile anterioare o iluzie optică.
La o simplă căutare pe internet putem descoperi o multitudine de astfel de „monumente megalictice” de proporţii colosale. Aşadar am putea vorbi la nesfârşit de un „turn al diavolului pe Marte”, de un „chip demonic”, de tuneluri artificiale pe suprafaţa planetei, de domuri sau biostaţii construite în interiorul unor cratere, de cilindri de culoare albă, de inimi construite din gheaţă, etc. Se pot găsii însă şi ciudăţenii de dimensiuni mai puţin impresionante in ce priveşte mărimea cum ar fi o imagine luată de un „rover” cu o presupusă monedă cu chipul unei femei, sau de sculpturi de dimensiuni mai mici reprezentând oameni sau animale.
Până una alta se tot discută despre posibilitatea unor expediţii cu echipaj uman către planeta roşie, subiectul fiind abordat atât de către ruşi cât şi de către americani, principalul impediment fiind costul mult prea mare.

În prezent se iau în calcul tot felul de variante iar una dintre acestea este de a trimite echipaj uman alcătuit din astronauţi cu vârsta de 60 de ani care să nu se mai întoarcă prea curând pe pământ şi care vor pune bazele unei colonii pe planeta roşie, urmând ca în decursul timpului să fie expediate provizii şi alţi colonişti. Savantii şi-au motivat ideea prin aceea că un transport dus – întors ar costa şi ar dura mult prea mult iar un echipaj tânăr ar avea scăzută speranţa de viaţă, datorită duratei mult prea mari de timp necesare călătoriei şi, de asemenea, glandele lor reproducătoare ar  avea de suferit, ca urmare a radiaţiilor. În sprijinul acestei idei vine o alta prin care coloniştii, în timpul şederii lor pe Marte, vor fabrica din resursele existente pe planetă combustibilul necesar întoarcerii acasă reducându-se astfel cu mult cheltuielile necesare transportului.
Până la punerea în practică a acestor planuri indraznete prezenţa omului pe Marte va rămâne şi ea doar o utopie.