NASA si hibernarea broastelor

In tundra Canadiana cercetatorii au descoperit un fapt uimitor. Broastele ce traiesc aici intra intr-un proces de hibernare mai putin obisnuit. In zonele polare arctice  frigul coboara pe timpul iernii la temperaturi cu mult sub zero grade. Oamenii de stiinta au observat cum o broasca poate ingheta pana cand devine la fel de tare ca si o piatra. Inima acesteia inceteaza sa mai pulseze iar functionarea celorlalte organe se opresc si intregul organism ingheata complet, asa cum ar ingheta un strop de apa.

 

Practic viata din trupul broastei dispare complet, nemaiexistand nici o activitate specifica unui organism viu.
Primavara, cand vremea devine mai blanda si incep sa apara dezgheturile, trupul broastei incepe sa-si recapete treptat elasticitatea, pe parcursul mai multor ore. Cand broasca s-a dezghetat complet inima acesteia incepe brusc sa bata, toate celelalte organe, inclusiv creierul, isi recapata functionalitatea normala, iar muschii isi vor recapata progresiv puterea si supletea, astfel ca broasca va incepe sa se miste si sa-si continue fara probleme viata sa obisnuita.  
Acest fenomen este unic in lumea animala, intrucat toate celelalte animale hiberneaza prin incetinirea metabolismului si prin scaderea temperaturii corpului si nu prin incetarea totala a tuturor functiilor si capacitatilor vitale ale organismului. 
Broasca reuseste aceasta “performanta” datorita elasticitatii tesuturilor din care ii este alcatuit corpul, precum si datorita concentratiei mari de glucoza prezente in organism. Glucoza nu este altceva decat o substanta zaharoasa – spus mai simplu: un fel de sirop. Zaharul protejeaza organele broastei pe timpul inghetului si le reanima atunci cand razele soarelui de la inceputul primaverii pornesc procesul de dezghetare.

Exista de asemenea o seama de povestiri despre broaste care au supravietuit vreme indelungata, de zeci de ani daca nu de sute, dupa ce au fost inchise in cavitati din piatra, in care au reusit sa-si incetineasca metabolismul iar trupul acestora sa ajunga pana aproape de starea de cadavru, insa fara ca viata sa-l paraseasca complet. Minerii precum si unii arheologi au povestit ca in timp ce spargeau in piatra au dat de niste mici cavitati din care au sarit broastele astfel eliberate. S-a presupus ca acele broaste au supravietuit in piatra, prin hibernare, o vreme foarte indelungata de timp. Supravietuirea pe timp indelungat a broastei izolata in piatra nu a fost confirmata in laborator de catre oamenii de stiinta, iar povestirile celor care au sapat in piatra sunt considerate in lumea stiintifica doar simple fabulatii.
Oamenii de stiinta de la NASA sunt interesati de acest fenomen intalnit la broaste intrucat eventualele descoperiri ar putea deschide noi orizonturi spre posibila realizare a unor calatorii interstelare indepartate. De mai multa vreme este emisa ipoteza ca pe timpul unei calatorii in spatiul cosmic, ce poate dura si mai multe zeci de ani, astronautilor sa le fie indusa o stare de hibernare profunda astfel incat intregul lor organism sa poata fi conservat si reanimat odata ce nava a ajuns la destinatie. Insa trebuie mentionat faptul ca concentratia de glucoza ce face posibila supravietuirea broastei in urma inghetului nu poate fi tolerata de organismul uman.
Dupa cum se stie prea bine oamenii nu hiberneaza iar inducerea unei stari  de hibernare, desi pare improbabil de realizat, totusi nu este imposibila.