Asistent social de primarie – o meserie de evitat in Romania?

Desi asistenta sociala a fost reinfiintata inca de acum 20 de ani, totusi foarte putini cunosc ce presupune practicarea acestei meserii.

Adeseori titlul de asistent social a fost confundat cu cel de asistent personal.

In urma cu cativa ani chiar unele din noile acte normative faceau referire in mod eronat la asistentii personali folosind termenul de „asistent social”.

Deosebirea este destul de mare pentru ca in timp ce asistentul personal este angajat pentru a ingriji de o persoana incadrata in gradul unu de handicap grav, asistentul social stabileste un plan de masuri in vederea indepartarii cauzelor care au condus la aparitia gradului de dependenta sociala.

Astfel ca asistentului social ii revine sarcina de a stabili impreuna cu clientul sau modul in care resursele comunitatii vor fi folosite in vederea ajutorarii.

Toate par bune si frumoase insa din pacate nu este chiar atat de simplu si usor in tarisoara noastra draga.

In primul rand trebuie precizat faptul ca meseria de asistent social ar putea fi impartita dupa natura muncii prestate. Astfel ca avem:

-      asistenti sociali de primarie, ce presteaza o munca in folosul comunitatii locale, identificand si intervenind pentru toate acele cazuri sociale;
-      asistenti sociali ce activeaza in cadrul directiilor si agentiilor, cum ar fi Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Directia de Munca si Incluziune Sociala, Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala.
-      asistenti sociali ce activeaza in cadrul ONG-urilor si a altor organizatii non-profit.
-      asistenti sociali angajati in diverse autoritatii de stat, menite sa controleze, sa coordoneze sau sa protejeze activitatile desfasurate in domeniu, cum ar fi Colegiul National al Asistentilor Sociali.

Desi specificul muncii pare a fi acelasi, totusi exista diferente semnificative intre gradul de implicare sau mai bine zis gradul de impact psihologic pe care un asistent social comunitar il suporta in raport cu ceilalti colegi ai sai.

De asemenea, cu toate ca nu se recunoaste deschis acest lucru, perceptia asupra asistentului social angajat la primarie este foarte diferita. Este ca diferenta dintre cei care sunt obligati sa presteze o munca de jos si cei care se bucura de anumite privilegii si protectie.

Cam ce face un asistent social comunitar?  Bineinteles ca exista o fisa a postului pentru fiecare angajat in parte, dar, pentru ca ne aflam in Romania, acest lucru nu se pune, intrucat in mai toate aceste fise de post se scrie, pe langa atributiile ce trebuiesc indeplinite, si mentiunea “Are obligatia sa indeplineasca orice dispozitie data de sefii ierarhici superiori”, deci ar intra aici inclusiv datul cu matura pe coridoarele primariei dupa terminarea orelor de program.

Insa in principiu asistentul social primeste si solutioneaza dosarele si cererile depuse pentru acordarea diferitelor ajutoare sociale, cum ar fi alocatii de stat, complementare, monoparentale, venitul minim garantat, diferite indemnizatii pentru cresterea copilului sau pentru persoanele incadrate in gradul unu grav de handicap, etc. Pentru a decide asupra acordarii prestatiilor si serviciilor sociale un asistent social se deplaseaza la domiciliul celui in cauza pentru a-i verifica situatia materiala si familiala.

Tot asistentii sociali sunt aceia care trebuie sa imparta ajutoarele in alimente de baza, acelor categorii defavorizate. Toata lumea trebuie sa fi observat cozile mari de batrani si someri ce stau pentru a obtine cateva kg de faina, zahar, biscuiti, ulei. Toate acestea sunt impartite de asistentii sociali pe baza unor liste nominale venite de la Directia de Munca si Incluziune Sociala.
Asistentul social trebuie sa fie un bun cunoscator al acelor acte normative in vigoare ce stau la baza stabilirii si acordarii ajutoarelor si prestatiilor sociale. In caz ca greseste i se pot imputa sumele incasate necuvinit.

Desi pe raspunderea sa se afla sume destul de mari destinate platii ajutoarelor sociale, totusi, asistentul social, nu dispune de acesti bani, respectiv nu este el cel care ii detine sau care achita respectivele sume. El nu atinge acesti bani intrucat nu are atributii de casier sau de contabil.

In perceptia unui om politic, al unui demnitar, asistentul social comunitar este o persoana pe care desi o detesta o considera totodata necesara.

Cel care profeseaza aceasta meserie este urat de oamenii politici mereu aflati in competitie electorala, intrucat acestia realizeaza potentialul electoral enorm pe care il reprezinta practicarea profesiei de asistent social, respectiv de a dispune de resursele comunitatii pentru acordarea de diferite ajutoare.
Pentru acesti „bortosi” din sfera politicului totul devine dificil daca un asistent social tinde sa actioneze impartial si fara nici un interes personal.

Odata ce acesti politruci isi castiga mandatul isi vor dori sa aibă in subordine un asistent social pe care sa-l poata manipula dupa bunul lor plac, tot in scop electoral.  

Adesea asistentul social comunitar devine o victima a intereselor meschine si egoiste ale unor demnitari lipsiti de scrupule. El va suporta atat abuzurile venite din partea concetatenilor saraci cu duhul, cat si meschinaria propriilor sai sefi ierarhici.

In ce priveste clientii, cei mai multi dintre solicitantii de ajutor social se vor arata nemultumiti cu privire la masurile luate, considerand ca nu este drept sa li se acorde mai putin decat cred ei ca merita, cu toate ca asistentul social se poate justifica in temeiul legii si asta pentru ca ancheta sociala efectuata la domiciliu clientilor sta la baza acordarii ajutoarelor sociale.

Trebuie inteles de catre toata lumea ca un asistent social comunitar lucreaza cu pleava societatii, cu acele cazuri ajunse la limita, cu acei oameni care nu au primit nici macar o educatie elementara.

Adesea se intampla ca biroul sau sa fie asaltat de oameni de o conditie joasa, pentru care notiunea de lege sau de respectare a ei este total straina.

Nu de putine ori, asistentii sociali au fost brutalizati verbal si chiar fizic, iar pentru aceste agresiuni politistul sau cei in masura sa-i acorde protectie au ridicat din umeri si i-au spus simplu „asta ti-e meseria”.

Desi face facultate, asistentul social niciodata nu va invata cum sa reactioneze in astfel de situatii, totul depinzand de propria experienta. De altfel, dupa terminarea facultatii de asistenta sociala, absolventii vor constata ca ceea ce au invatat acolo timp de mai multi ani nu-i poate ajuta aproape deloc, odata ce au ajuns sa practice aceasta meserie.

In general, cetatenii acestei tari nu privesc cu ochi buni acordarea de ajutoare, chiar si pentru acele persoane pentru care este vizibil ca se impune un sprijin. Acest soi de gargauni ii datoram experientei indelungate din perioada comunista, cand, datorita penuriei de alimente, iti era frica sa-i pui in ghiozdan copilului tau o banana sau o ciocolata, te teama sa nu-l transformi intr-un paria in fata colegilor sai si chiar a profesorilor.

Cei mai multi dintre romani traiesc si azi sub ceea ce se poate numi un trai decent sau muncesc din greu pentru un venit insuficient nevoilor, iar daca exista ceva anume de care nu poate beneficia toata lumea atunci in mod sigur vor condamna acest lucru.

Cel care trebuie sa imparta va fi detestat atat de cel caruia ii daruieste, pentru ca niciodata nu-l va multumi, cat si de cel pentru care nu se impune acordarea unui ajutor, intrucat dispune de suficiente resurse pentru a supravietui.

De fapt, asistentul social comunitar are toate sansele sa devina unicul privilegiat din societate, dintre toate meseriile posibile, de a ajunge sa contemple in toata splendoarea si maretia tot ceea ce poate fi considerat reprobabil la fiinta omeneasca, respectiv nimicnicia, ticalosia, lacomia, lenea, prostia, josnicia, minciuna, clevetirea, invidia.

Exista pericolul ca acest specialist pus in slujba societatii sa ajunga in pragul nebuniei sau, mai rau, sa se obisnuiasca si sa accepte situatia in care se afla, caz in care sufletul sau va incepe sa se raceasca. Si toate acestea pentru un salariu de doar cateva sute de lei.

Este dusmanit pana si de cei care ar trebui sa-l protejeze in fata abuzurilor. In urma cu cativa ani am privit la televizor cum o doamna Bertzi….numai stiu cum, alaturi de un domn Gheorghe…. nu mai stiu care, ambii secretari de stat responsabili in domeniu, au tras o palma zdravana asistentilor sociali comunitari afirmand ca „o munca nobila o fac doar cei din centrele de copii si nu specimenele de la diverse primarii”.


De ce ? Pentru ca au rasfoit anterior o revista de specialitate unde aparea o fata draguta aplecata asupra unui copilas, caruia ii arata cum se deseneaza o pasarica, in timp ce despre acele „specimene comunitare” stiau ca se duc prea multi bani pe ajutoarele sociale.


Deci la atat de putin se rezuma gandirea politrucilor. 
Macar daca le-ar fi acordat ulterior ceva sprijin asistentilor sociali din centrele de copii, ca sa-i mai motiveze putin si sa-i ajute sa impiedice din violurile si dezvirginarile ce se petrec frecvent intre copiii institutionalizati (ce se intampla in unele centre - alt subiect de care se fereste lumea sa vorbeasca).

Un alt bun exemplu al „urii” guvernantilor asupra asistentilor sociali este cel din perioada domnului Boc, cand au considerat ca este necesara infiintarea inspectorilor sociali, meniti sa supravegheze si sa coordoneze activitatea asistentilor din cadrul primariilor.

Pana atunci asistentii sociali comunitari erau verificati periodic de angajatii din cadrul actualei Directii de Munca si Incluziune Sociala.

Strategia guvernantilor a fost urmatoarea:
-      Au ales anumite persoane care nu au avut pana atunci nici in clin nici in maneca cu asistenta sociala.
-      Au procedat la instruirea lor care s-a facut prin indoctrinare. Astfel ca inspectorul social odata ce si-a ocupat functia nu prea se dovedea expert in interpretarea legii dar stia clar un singur lucru: trebuia redus cu orice pret numarul ajutoarelor sociale.

Cei mai multi dintre asistentii sociali sau persoanele care se ocupau la nivel de primarii de acordarea prestatiilor sociale au colaborat cu inspectorii, vazand in noua atitudine, a celor veniti sa-i coordoneze, o posibilitate de a-si mai reduce din nivelul urias de munca.

Trebuie precizat ca acest lucru a fost posibil datorita faptului ca Legea 416/ 2001 privind venitul minim garantat este ambigua, iar pentru multe din situatiile cu care se confrunta asistentul social in teren, aceasta lege nu ofera raspunsuri clare.
Inspectorii s-au legat tocmai de aceste ambiguitati, cerand asistentilor sociali sa inceteze toate acele drepturi pentru care legea nu avea prevederi clare, doar pe baza unei descrieri facute in ancheta sociala, cu privire la situatia familiala si materiala a clientilor lor.

Astfel au fost incetate o mare parte din drepturi, dar au fost si cazuri cand oamenii s-au declarat nemultumiti de deciziile luate si au actionat primariile in instanta.

In mod ciudat, inspectorii stiau dinainte ce trebuie facut si in acest caz. Pur si simplu au negat orice implicare si au dat vina pe asistentii sociali, afirmand ca acestia nu cunosteau indeajuns de bine legea.

Ce s-a intamplat atunci a fost un fel de curvasaraie politica in cel mai pur stil basescian, in urma careia imaginea asistentilor sociali a avut de suferit.

Trebuie mentionat faptul ca anterior aparitiei crizei economice, solicitantii respinsi de catre asistentul social se adresau guvernului sau presedintelui tarii.

Prin prefecturi guvernul soma asistentul social sa ofere explicatii amanuntite cu privire la incetarea drepturilor sau respingerea lor, iar daca acesta nu reusea sa fie in tonul clar al legii era pasibil de pedeapsa, intrucat se considera ca omul a fost lipsit de unul din elementarele sale drepturi, respectiv de acela de a beneficia de asistenta sociala gratuita.

Dar acelasi guvern si acelasi presedinte au intors placa odata ce a sosit criza.

Trist a fost sa vad cum la televizor se trambita succesul guvernantilor prin economisirea la bugetul de stat a unor sume importante de bani, spunandu-se ca acestea sunt rezultatul incetarii ajutoarelor sociale ce au fost acordate nejustificat, iar vina era aruncata in spatele functionarilor care au intocmit actele necesare stabilirii acestor drepturi.

Insa daca aceste drepturi au fost acordate nejustificat nu trebuiau oare chemati toti acei oameni care au beneficiat de banii necuveniti si sa se incerce recuperarea sumelor din urma? Nu! Si asta pentru ca daca ar fi avut loc un proces la tribunal guvernul ar fi pierdut in mod sigur si ar fi trebuit sa returneze mare parte din suma economisita.

Sau macar ca toti acei functionari sa fie trasi la raspundere? De ce nu a fost pedepsit nici un asistent social pentru ca a dispus acordarea unor drepturi necuvenite?

Pentru ca acestia aveau multiple posibilitati de a se apara. De altfel, multi dintre asistentii sociali aveau studii superioare spre deosebire de inspectorii sociali, mult mai slab pregatiti.
In cazul unui proces, Guvernul ar fi pierdut si in acest caz, ba chiar ar fi devenit ridicol. Si asta pentru ca toate acele ajutoare au fost incetate sau respinse pe fondul unei legi insuficient de clare si cuprinzatoare.

In loc sa munceasca pentru a imbunatatii legea, guvernantii au ales sa dea vina pe asistentii sociali comunitari. Este clar ca o modificare a Legii privind venitul minim garantat le-ar fi adus mari prejudicii electorale.

O alta situatie penibila si chiar hilara ce-i implica pe asistentii sociali a fost si in perioada anului 2008, cand, inainte de alegerile locale si parlamentare, s-a dispus acordarea pentru prima data a produselor alimentare de baza, la nivelul fiecarei primarii. Transportul alimentelor era asigurat de consiliile judetene cu concursul celor de la APIA, iar, dupa ce aceste ajutoare erau depozitate la primarii, se proceda la distribuirea lor de catre asistentii sociali.

Dupa alegerile din 2008 partidul PDL a constatat ca a inregistrat un scor cu mult mai mic decat cel precedent. Liderii de atunci s-au intrebat: care o fi cauza?

Si au crezut ca aceasta vina ar putea fi pasata numai asistentilor sociali si nu doar incompetentelor de care au dat dovada pe parcursul mandatelor lor.

Ca sa se razbune, au trimis inspectorii APIA pentru a frunzari dosarele de ajutor social si pentru a vedea daca nu cumva primarii, din partidele aflate atunci in opozitie, au distribuit alimentele prin asistentii sociali, dupa bunul lor plac. Adica, ca sa ma exprim mai pe „sleau”, pedelistilor nu le-au iesit voturile pe care le credeau ei sigure si au inceput sa caute tapi ispasitori.

Inspectorii APIA s-au bucurat atunci cand au descoperit si zece kg lipsa de faina, pe care le-au imputat imediat asistentilor sociali, dupa ce au verificat listele ce cuprindeau sute de persoane ce aveau dreptul la mii de kg de alimente, totul  pentru a cadea bine in fata sefilor.

Trebuia sa mentionez faptul ca acesti inspectori au incalcat principiul de confidentialitate al datelor inscrise in anchetele sociale, dreptul de control asupra acestor acte fiind stipulat in mod expres prin lege.

Situatii hilare si penibile au fost si atunci cand s-a impus, prin Legea nr. 466/ 2004 privind Statutul asistentului social, obligatia pentru acele persoane ce indeplineau atributiile asistentului social precum si cei cu postliceala de a se inscrie la facultate.

Nu toti asistentii sociali s-au dus la scoala, iar in prezent sunt angajate in multe localitati din tara si persoane care nu au studii superioare si nici posibilitati materiale suficiente pentru a frecventa o astfel de scoala. Aceste persoane vor fi insa vulnerabile in fata pretentiilor sefilor ierarhici, care le vor pune conditii sub amenintarea desfacerii contractului de munca.

Dincolo de obligatii, multi dintre practicantii acestei meserii asteapta sa fie recompensati pentru eforturile si sacrificiile lor, insa pana in prezent nimeni nu si-a dat interesul in acest sens, nici macar CNAS.

Deschizand pagina de website a CNAS te intampina mesaje ca „ plata taxelor in vederea inregistrarii, eliberarii documentelor necesare exercitarii profesiei de asistent social, cotizatiilor de membru precum si a oricaror altor taxe catre Colegiul National al Asistentilor Sociali se face doar prin banca” sau „Va informam ca a fost modificat cuantumul cotizatiei de membru pentru anul 2012, aceasta avand valoarea de 120 lei”.

Se pare ca baietii de la CNAS sunt extrem de interesati sa colecteze banii de la practicantii acestei meserii.
Intrebarea este cat efort depun acestia pentru apararea si protejarea profesiei de asistent social?