Fisa postului este de fapt “Fisa prostului”

 

Fisa postului este o anexa la contractul individual de munca unde sunt precizate in clar atributiile ce revin angajatului. La semnarea contractului de munca angajatul ia cunostinta si de atributiile care ii revin.

Insa trebuie precizat ca de fapt cei mai multi dintre angajati devin victime la semnarea unui astfel de contract.

Personal cunosc “n” cazuri prin care diversi directori sau sefi din cadrul institutiilor, primarii, prefectii, presedintii de consilii judetene, precum si diversi responsabili sau chiar patroni din cadrul firmelor private procedeaza la discriminari crase in aceasta privinta.

Exista fise de post ce cuprind zeci si zeci de atributii, de te intrebi cum poate un sigur om sa se descurce si sa le rezolve cu succes pe toate, in contrast cu alte fise de post cu mult mai “subtiri”.

In special in administratia publica se intalneste acest flagel, cu predilectie in cadrul primariilor sau institutiilor aflate in subordinea acestora.

Aceasta pentru ca angajatorul trebuie sa onoreze anumite angajamente sau obligatii personale.

Mai exista si varianta cand, prin anumite surse, se vehiculeaza si costul in euro pentru ocuparea unui astfel de post, o data cu scoaterea lui la concurs.

Pretul depinde tocmai de complexitatea muncii si numarul de atributiuni ce urmeaza a fi stabilite prin fisa postului.

Daca un post este de asa natura incat angajatul face o munca mai relaxanta comparativ cu activitatea celorlalti angajati atunci si pretul solicitat pentru ocuparea lui va fi piperat.

Daca insa la relaxare se adauga si functia de sefie, atunci pretul va fi si mai ridicat.

Trebuie stiut ca aceste posturi sunt infiintate tot la initiativa superiorilor.

De fapt exista un fel de negot tacit al locurilor de munca.

Si mai este un aspect! Cand scriu acest lucru imi vine in minte un banc pur romanesc, care incepe cu intrebarea "Stiti de ce in institutiile romanesti angajatii nu fac sex la locul de munca? Pentru ca sunt cu totii rude." Dar pe langa rude pot fi prieteni sau catei ori lingai devotati.

Aici s-ar putea gasi un destept care sa vina si sa ma contrazica zicand ca toate posturile din administratie sunt ocupate in urma unui concurs, pentru care se face in prealabil anunt.

Insa nu este chiar atat de simplu!

Pentru ca toate acele concursuri pot fi masluite, fie prin impunerea unor conditii greu de indeplinit (ani de studiu, nivel profesional, vechime si alte cerinte pentru care se cunoaste dinainte ca doar o persoana le poate indeplini) fie prin oferirea subiectelor dinainte de examen. Se intampla adesea ca la un examen pentru ocuparea unui post sa fie inscrisa o singura persoana, fapt ce constituie un bun indicator al corectitudinii desfasurarii respectivului concurs.

Insa intr-o institutie cineva trebuie sa munceasca. Astfel ca toate acele atributii ce trebuiesc indeplinite vor fi impartite pentru doi sau trei angajati. Exista insa si institutii unde exista un singur astfel de “pacala”, care, sub povara greutatii sarcinilor, indura marlania colegilor si a sefilor sai.

Pentru a putea ocupa un astfel de post de “pacalici” se impune sustinerea unui examen deosebit de greu si un nivel de pregatire cat mai inalt, precum si recomandarile cele mai bune cu privire la priceperea si harnicia persoanei respective. Ca doar tara are nevoie si de oameni competenti !

Sa nu se creada insa ca cei care muncesc cu adevarat vor fi si cei mai bine recompensati.

Recompensati de cine? Pentru ca sefii care ar trebui sa ii recompenseze sunt din tagma celor care s-au angajat pe pile. Un astfel de “uns” nu va recunoaste niciodata ca un subaltern munceste prea mult, tocmai pentru ca el si multi altii aproape ca nu fac nimic. O recunoastere a mucii celuilalt este de fapt o dovada a propriei incompetente.

 “Pilosii” vor contabiliza toate greselile pe care subalternii lor le fac si pe care le vor folosi drept argumente solide daca acestia vor deveni prea insistenti cu privire la drepturile lor salariale.

In sistem este arhifolosita o fraza preluata de la omul cu cea mai mare functie in stat, respectiv “daca nu iti convine, pleaca”.

In sectorul bugetar s- a dispus reducerea numarului de personal, astfel ca munca pe care o faceau inainte 7 persoane este indeplinita acum de una singura.

Sa nu se creada insa ca pilosii au parasit sistemul public. Nici vorba! Ei au fost mutati in posturi sigure si lejere unde o duc chiar foarte bine.

Trebuie sa ma iau si de mentiunea cuprinsa in mai toate fisele de post, respectiv “Angajatul are obligatia sa indeplineasca orice dispozitie data de sefii ierarhici superiori”. Care se mai prezinta si sub forma “orice alta sarcina delegata de sef” sau “alte atributii la dispozitia sefului ierarhic” ori sub o forma mai cizelata “Rezolva si executa orice alte sarcini primite in legatura cu munca si activitatea sa, dispuse de conducatorul institutiei si care sunt conforme cu prevederile legale in vigoare”

Toate aceste forme de exprimare sunt ilegale, pentru ca nu fac decat sa exprime unul si acelasi lucru.

In codul muncii exista prevederi clare din care rezulta ca salariatii trebuiesc informati si consultati si ca vor avea la dispozitie toate informatiile necesare, care sa le permita sa inteleaga care sunt responsabilitatile lor.

O exprimare ambigua in fisa postului, de genul celor de mai sus, inseamna ca salariatul va fi la discretia si bunul plac al angajatorului, care va putea abuza in voie de eforturile sale.  

Daca este atat de ilegala de ce se mai practica pe scara larga in mai toate institutiile?
Pentru ca vine de minune in sprijinul actualelor politici de reducere a personalului si de micsorare a veniturilor salariale.

Un angajat este obligat astfel sa faca si alte munci pe langa cele obisnuite, fara sa mai ridice si alte pretentii salariale.

In Germania, de exemplu, la o  intreprindere anume exista muncitori care sunt angajati sa faca un singur lucru, acela de a strange suruburile.

Multi rad la auzul unei astfel de meseri insa nu noi suntem cei care stam mai bine la capitolul tehnica si tehnologie. Asta pentru ca neamtul ala face un singur lucru dar il face al naibi de bine.

La noi in Romanica un angajat trebuie sa faca o multime de treburi insa este clar ca pe nici una nu o va putea duce la bun sfarsit.

Insa ce poate face un angajat roman cazut victima abuzurilor sistemului?

In primul rand sa fie pregatit pentru deschiderea unor litigii cu angajatorul sau.

In al doilea rand va spune cuvintele “nu pot” atunci cand i se vor cere noi sarcini ce sunt peste puterile sale. Daca i se va cere sa dea note explicative atunci trebuie sa fie pregatit dinainte si pentru acest lucru.
In al treilea rand va trebui sa-si canalizeze toata energia ramasa pentru a se perfectiona si pentru a ajunge la un nivel superior de pregatire si competenta.
In al patrulea rand, cu toate ca este un adevar foarte trist si dureros, va trebui sa se intereseze permanent de gasirea unui alt loc de munca mai bun, aflat chiar si in afara granitelor acestei tari,  pentru ca este clar ca nu se merita sa se sacrifice intr-un sistem defectuos si bolnav.