Nota acordata: 6.00
Film horror conceput ca o continuare a realizarii
cu acelasi nume din 2004. Spre deosebire de “The Descent”
2004 regizorul si scenaristii sunt cu totii altii. Pentru partea de regie din
„The Descent: Part 2”
(2009) s-a incumetat Jon Harris, care este aproape un necunoscut in lumea
cinematografica, deci un neexperimentat.
Se pare ca de data aceasta realizatorii filmului au
incercat sa contreze ceea ce regizorul si scenaristul Neil Marshall a incercat
sa transmita in primul film. Astfel ca in aceasta a doua parte personajele nu
mai sunt atat de ahtiate dupa supravietuire ci dau dovada de sacrificiu pentru
binele celuilalt.
Povestea continua cu Sarah (Shauna Macdonald), una din
cele sase fete ce s-au aventurat in pestera din Muntii Apalasi, care reuseste
sa evadeze din situatia fara scapare in care s-a gasit in primul film. Aceasta
ajunge la cel mai apropiat spital, in stare de soc si plina de sangele prietenelor
sale.
Dupa un timp scurt de refacere, Seriful Vaines (Gavan
O’Herlihy) se prezinta la spital pentru a o interoga, dar mintea lui Sarah a
declansat un proces de aparare impotriva cosmarului trait in pestera, astfel ca
aceasta cade in amnezie, fiind incapabila sa-si aminteasca ceva.
Seriful Vaines este nevoit sa incropeasca o echipa de
salvare formata din Greg (Joshua Dallas), Cath (Anna Skellern) si Dan (Douglas
Hodge).
Pentru ca o banuia pe Sarah de crima se decide sa o
bage si pe aceasta in echipa, in speranta ca va reusi sa-si aminteasca ceva. Seriful
isi ia si revolverul cu el, pentru a-i zbura lui Sarah creierii, in cazul in
care aceasta se decide sa procedeze intocmai cum banuie ca a facut-o cu toate
celelalte cinci tinere.
Ajunsa in pestera, Sarah isi aminteste brusc de lacasul
monstrilor dc cosmar, precum si de moartea prietenor sale.
In mod miraculos, vrajmasa sa din prima parte,
Juno (Natalie Mendoza), reuseste sa
supravietuiasca in pestera si se alatura grupului de salvare condus de Seriful
Vaines.
Desi sunt destule momente de groaza, totusi mi s-a
parut mai slab decat realizarea lui Neil Marshall din 2004.
De altfel, sfarsitul din „The Descent: Part 2” (2009) mi s-a parut cam
cretinel, ceva in genul chiciurilor din filmele de groaza de duzina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul dumneavoastra va fi postat imediat ce va fi validat de un moderator