Astrul lunar a fost candva mai mare

 

Conform reprezentantilor agentiei spatiale NASA, doua sonde gemene, denumite  Flow (flux) si Ebb (reflux), s-au prabusit pe suprafata solului lunar, incheind astfel o misiune ce a costat nu mai putin de 500 de milioane de dolari.
 

Prabusirea sondelor a fost prevazuta dinainte de specialistii NASA, nefiind vorba de un accident, ci doar de un fapt inevitabil, dupa ce acestea au ramas fara combustibilul necesar survolarii solului lunar - eveniment ce s-a petrecut ieri, 18 Decembrie 2012.
 

Proiectul „MoonKam” ce a stat la baza trimiterii sondelor spatiale pentru cercetarea astrului lunar face parte dintr-o misiune ce reuneste o seama de oameni de stiinta sub denumirea „GRAIL”.
 

Flow si Ebb au survolat indeaproape suprafata satelitului natural al pamantului, apropiindu-se si la doar doi kilometri de varfurile muntilor lunari, realizand nu mai putin de 115000 de fotografii.
 

Cele doua sonde dispuneau de aparatura ultra-sofisticata anume conceputa pentru scanarea solului lunar, iar pe toata durata misiunii acestea au furnizat încontinuu informatii, intr-atat de multe incat cercetatorii vor avea nevoie de ani de zile pana cand vor reusi sa le analizeze in intregime.
 

Pe baza datelor obtinute cu ajutorul sondelor gemene, atat cu privire la suprafata Lunii cat si la ce se afla sub ea, cercetatorii au realizat o harta gravitationala foarte precisa prin cartografierea diferitelor umflaturi sau denivelari ale solului, precum si prin detectarea concentratiilor de masa si a schimbarilor de gravitatie.

S-a constatat astfel ca Luna prezinta diverse variatii de structura, racindu-se si micsorandu-se tot mai mult, desi in trecutul indepartat astrul a fost in crestere ca urmare a deplasarii rocilor topite din interior spre exterior, unde s-au solidificat.
 

Sondele gemene au detectat crustele lasate in urma de rocile topite, ce au ramas ascunse sub praful lunar vreme de miliarde de ani.
 

Noua harta realizata releva faptul ca grosimea crustei lunare este cu pana la 20 de km mai subtire decat au crezut pana in prezent oamenii de stiinta.
 

Crusta Lunii prezinta de asemenea multiple fracturi de impact, rezultat al deselor ciocniri cu meteoritii.  Astfel ca mai mult de 12 % din stratul de suprafata al Lunii nu este altceva decat un spatiu gol creat de cateva stanci inalte, adunate la un loc.
 

Tot cu ajutorul datelor obtinute de Flow si Ebb s-a stabilit ca Luna are o compozitie de aluminiu foarte apropiata de cea din scoarta terestra.
 

Aceasta constatare confirma ipoteza nasterii satelitului natural al Pamantului cu foarte mult timp in urma (4,5 miliarde de ani), dupa ce planeta noastra s-a ciocnit cu un corp ceresc de marimea lui Marte, iar Luna s-a format din rocile desprinse in impact.